Sfarsit

Imi vine greu sa scriu cateva cuvinte. Sunt atatea lucruri de spus, la urma urmei, au trecut 4 ani. Deja? Parca ieri era prima zi de liceu, imi aduc aminte, ca era o zi ploioasa, aveam o bluzita rosie si o cautam confuza pe diriginta. Acum..e soare…si e ultima zi de clasa a 12-a. Imi vine greu sa cred si e un sentiment de semi-nostalgie. Chiar daca mereu am spus ca abia astept sa se termine odata, fiind uneori satula de tot ceea ce era in acea clasa, acum imi pare rau ca ne despartim si ca acum spre sfarsit am reusit sa ne mobilizam si sa iesim toti, si nu pe grupulete. Imi voi aduce aminte cu mare drag de toate momentele, pana si de certurile prostesti din clasa, de toate orele chiulite la cafea, in iL Cafe, Cafeteca si nu numai, orele in care chiuleam doar cu baietii, sau cand am mers la film cu ei:) Atatea amintiri, rasete, lacrimi, momente frumoase sau grele, emotii…cu toate partile rele, a fost extraordinar! Si oricum sunt sigura ca o sa ne mai intalnim, si nu doar peste 10 ani:D Oricum, pana atunci, maine avem un banchet, asa ca let’s make tomorrow night last forever (in inimile noastre, bineinteles).

P.S. Abia astept sa vad filmuletul facut cu muuuuulte poze adunate din cei 4 ani:D

Si nelipsita melodie…

Hard work gets you everywhere!

Cu totii vrem ceva, toti avem un vis, fie ca e mai mare, sau mai mic. Toti vrem sa ajungem undeva, sa devenim ceva, sa realizam ceva maret, nu? Ca sa ajungem acolo trebuie sa  si facem ceva, caci nimic nu pica in cer.

Care e dorinta ta? Care e visul tau? Ce te face sa te dai dimineata jos din pat si sa faci ceva? Care e provocarea zilei? Ce vrei sa realizezi, astazi si in viitor? Bun, acum ca ai vizualizat raspunsurile, urmeaza alta intrebare: Ce faci ca sa ajungi acolo? Ce faci in fiecare zi, ca sa fii, macar cu jumatatea de pas, mai aproape de telul tau, de ceea ce iti doresti sa ai, sa atingi ce vrei?

Ar trebui sa deschizi ochii, sa te uiti in jur, in mintea ta, in sufletul tau si sa te intrebi:

 „Asta vreau sa fiu?“

 “Asta vreau sa devin?”

 “Ma multumeste ceea ce am ales sa fac(facultatea, locul de munca), imi da posibilitatea sa “cresc” in fiecare zi, sa devin din ce in ce mai bun?”

 “Vreau sa respect toata viata deciziile altora, sau vreau sa le iau singur?”

“Ce fac de aici incolo?”

Daca inca nu stii ce vrei sa faci cu viata ta, ar fi cazul sa incepi sa te gandesti, pentru ca nu o sa fii o vesnicie tanar, iar acum e momentul sa faci ceva. Ai timp, ai energie, ai putere, ai oameni care te sustin, acum! Nu maine, nu  intr-o saptamana, nu intr-o luna! Acum! Nu o sa poti recupera la 80 de ani ce nu ai facut acum, pentru ca ai fost prea ignorant si prea ancorat in zona asta “mortala” de confort!

Eu am telurile bine tintite, stiu exact ce vreau sa fac, unde vreau sa ajung si stiu exact ce trebuie sa fac, ca sa pot ajunge acolo. Asta nu inseamna ca e un drum usor, dimpotriva, e al dracu’de greu drumul si ma seaca si de ultimul strop de energie, uneori , dar imaginea aceea, cu mine acolo unde vreau, ma motiveaza de fiecare data, sa imi dau un sut in fund si sa continui.

Nu zice nimeni ca e usor, nu zice nimeni ca o sa primesti totul de-a gata! Nici gand! Altfel unde ar mai fi satisfactia, ca ai reusit sa faci ceva?  Dar nu poti trai din inertie si sa astepti sa se intample ceva, caci, probabil o sa se intample, numai ca nu o sa fie prea placut. O sa te trezesti la un moment dat (35-40-45 de ani) si o sa ajungi la concluzia, ca nu ai realizat nimic in viata ta, ca nu ai facut nimic util, atat pentru tine, cat si pentru lumea in care traiesti.

Eu cred si sper ca nu asta vrei de la viata ta. Fa ceva! Fa ceva ce iti place si devino cel mai bun!

Impulsul l-ai primit, acum e randul tau sa faci ceva:)

Clipul de mai jos exprima mai bine ceea ce vreau sa transmit. Impresionant! Uita-te, ai doar de castigat!

Let time do its job

Confuza. Curioasa. Minte plina de intrebari. Cam asa sunt acum. Nu pot sa gasesc un raspuns  la unele intrebari si nu pot sa inteleg unele lucruri. Dar daca o sa fie bine, atunci toate aceste intrebari nu mai au rost si nici nu mai trebuie sa inteleg anumite lucruri, nu?

Urmeaza o perioada extrem de grea…din mai multe puncte de vedere, dar o sa treaca si asta. Anything worth having is worth waiting for. I have to let time do its job.  Am nevoie de multa rabdare, self-control si vointa, caci speranta este din plin:)

Exactly my feelings...

P.S. You already know:)

 

Incepe cu asta!

Toti vor sa vada o schimbare, o lume mai buna, mai curata, mai pozitiva, dar nu prea face nimeni nimic. Stim prea bine ca “schimbarea incepe cu tine”, asa ca poti sa incepi sa faci si tu ceva, si daca pentru lume nu esti inca pregatit, incepe cu tine, schimba ceva la tine, ca sa poti schimba apoi si lumea in care traiesti, si aici ma refer la tot, incepand de la mediul inconjurator si pana la oamenii din jurul nostru. Si cu ce poti incepe? Cu corpul tau! Ajuta-l, ca sa te poata ajuta pe tine, sa faci ceva.

Ce ar fi daca in loc de sucul acela pe care dai bani degeaba, ai bea niste apa? Nu o sa ruginesti, iti zic sigur. Daca ai mofturi si nu poti sa bei ceva fara gust, atunci ce ar fi daca ti-ai cumpara niste lamai pe langa apa aia si ti-ai face o limonada? Suna mai bine, nu? O sa te si simti mai bine!

Ce ar fi daca in loc sa iti cumperi 5 tone de dulciuri atunci cand mergi la cumparaturi, sau ai pofta de”ceva bun” ti-ai cumpara un mar, o portocala, o banana. Vine vara, ai o multime de optiuni!

Ce ar fi daca ai incepe sa nu iti mai afumi plamanii la prima ora din zi? Sa simti si tu cum miroase primavara, ca tot au inflorit copacii si e totul verde. O sa simti ca miroase mult mai bine, decat tigara pe care o tii in mana.

Ce ar fi daca ai reduce din cantitatea de alcool pe care o consumi? Sau daca tot vrei sa bei ceva, bea ceva ce ar putea sa faca si bine, un pahar de vin rosu, de exemplu, dar nu exagera!

Ce ar fi daca atunci cand vrei sa mananci nu te inghesui in primul Mc sau KFC? Ce ar fi daca ti-ai face tu de mancare ceva sanatos? Macar stii ce mananci si nu te trezesti la 35 de ani ca nu mai poti sa urci 4 etaje de la atatea grasimi!

Ce ar fi daca in loc sa stai sa te uiti la televizor ai iesi afara? Ai alerga, te-ai misca. Poti sa mergi si la sala, la aerobic, poti sa faci un sport, orice doresti, numai misca-te! Orice numa sa nu stai in casa ca o leguma la televizor sau laptop!

O sa te simit de 1000 de ori mai bine, o sa ai pofta de viata, o sa gandesti si o sa te concentrezi mai bine, o sa vezi! Daca nu ma crezi, incearca! Apoi treci la partea psihica, caci nu numai exteriorul conteaza. Si mai bine ar fi sa le faci pe amandoua deodata, dar deja cer prea multe, nu? Atunci ia-o incet, important e sa incepi de undeva!

Dacă eram…as fi fost

Dacă eram un anotimp, aș fi fost vara

Dacă eram o lună, aș fi fost august
Dacă eram o zi din săptămână, aș fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost noaptea.
Dacă eram un animal de uscat, aș fi fost un leu.

Dacă eram o virtute, aș fi fost ambitia.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Soarele.
Dacă eram un lichid, as fi fost suc de visine.
Dacă eram o piatră, aș fi fost onix.
Dacă eram un metal, aș fi fost aur.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un vultur.

Dacă eram o plantă, aș fi fost un trandafir.
Dacă eram o stare a vremii, aș fi fost razele soarelui.
Dacă eram un instrument, aș fi fost un pian.
Dacă eram un sentiment, as fi fost siguranta.
Dacă eram un cântec, aș fi fost (mai multe dar…)”The gravity of love”
Dacă eram un film, aș fi fost “The Notebook”.
Dacă eram un serial, aș fi fost ”House“.
Dacă eram un oraș, aș fi fost Brasov.
Dacă eram o aromă, aș fi fost martipan.
Dacă eram o culoare, aș fi fost rosu.
Dacă eram un material, aș fi fost matase.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mainiile.
Dacă eram un accesoriu, aș fi fost niste bratari (cu valoare sentimentala).

Dacă eram o expresie a fetei, aș fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie, aș fi fost chimie.

Dacă eram un număr, aș fi fost 15.
Dacă eram o masină, aș fi fost un Chrysler 300C
Dacă eram o haină, aș fi fost o rochie.

Daca eram o bautura, as fi fost vin rosu.

Voi ce ati fi fost?:)

It would be nice

Poza aceasta descrie cel mai bine starea pe care o am acum. Atat!

Imagine

Candva in decembrie

…rar rascolesc printre poze, pentru ca primul lucru pe care il fac e sa oftez..si nu neaparat de tristete..ci pur si simplu…cand vezi cat de mult s-au schimbat oamenii de atunci, ce au devenit, cum se comporta acum…ori zambesti pentru ca retraiesti ceva amuzant, ori ..oftezi..pentru ca nu mai e ce a fost odata…

Am oftat dar am si zambit…erau frumoase…cu tine..cu noi…

peste tot ..

zambete …

rasete..

soare..

imbratisari…

saruturi…

te iubesc…

…nu doare..doar ca imi e dor…de acea decembrie..de tot ce a urmat dupa seara aceea, tot ce a fost frumos…imi e dor…

…de cum ma alintai

…de fluturasii in stomac, pe care ii aveam de fiecare data inainte sa te vad

…de imbratisarile tale pline de iubire

…de saruturi

…de diminetile pline de zambete si glume

…de plimbariile lungi

…de obiceiul din fata bancomatului

…de numaratul alunitelor

…de “desenatul” pe fata

…de dormitul impreuna si un “noapte buna” din toata inima

…de felul in care ne prosteam si DELIRAM:D

…de felul in care ma faceai sa rad atunci cand eram suparata

…de surprize

…de petrecut timpul impreuna fara sa ne preseze ceva

…de pacea din suflet atunci cand ma luai in brate si ma mangaiai…

…de cum ma strambam ca sa razi, atunci cand erai suparat

…de “ce disperati suntem! ne-am gasit”

…de mers impreuna la un ceai bun sau o ciocolata calda

…de cum stateai si imi admirai parul si pe mine…iar eu intrebam “ceeee?”

…de tot…de tine.. si…da… doare ca m-am desteptat numai acum…

…candva in decembrie a inceput…seasons may change…winter to spring…but…

Zei?

Doi ZEI!

Era seara, nu prea tarziu, curgeau orele, eram acolo, langa tine. Vocea ta ma calma, eram atat de aproape unul de celalalt, dar in acelasi timp atat de departe. Am lasat armele jos. Am devenit vulnerabila. But we are still shining together. Se vede, se simte, totul ar putea sa fie mai mult decat foarte bine, din nou, dar suntem zei, cum sa recunoastem asta?

Even Gods have their weaknesses! nu?

Si zeii mai cad, se ridica, o iau de la capat, orice a fi.

Uneori insa au nevoie de ajutor sa poata face lucrul acesta.

Suntem…doi zei.

Pentru mine o sa ramai mereu la fel.

Orice ar fi.

O sa te tin de mana.

O sa te ajut sa te ridici.

O sa fiu langa tine.

Orice ar fi.

Mereu.

This is my weakness.

[sursa de inspiratie http://youtu.be/UMWvZOjI2fE si Anca;)]

Inspiratie?

Sunt momente in care stau si nu ma gandesc la nimic.Drumul cu masina “Codlea-Brasov sau Brasov-Codlea” e unul din acele momente. Pur si simplu privesc in gol…si in acele momente se creeaza in mintea mea niste idei “perfecte”, fie ca sunt versuri sau proza, o idee de a scrie ceva. Bineinteles, realizez, scot repede ceva sa imi notez si…puf…dispare, nu-mi mai aduc aminte aproape nimic, de parca nici nu a fost acolo, in mintea mea…raman pierdute undeva pe drum si nu ma pot intoarce sa le iau. Pot sa sper doar ca la urmatorul drum o sa le regasesc, sau o sa gasesc altele, poate mai bune.

 

 

Moment de…

 

“Mi-a disparut vocea.

Din minte.

Cum adica?

Adica nu mai stiu cum suna.

Cum sa nu mai stiu?!

Ai lasat sa se intample asta

acum mi-a disparut vocea.

A ta.

Cum suna?”

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.