Let time do its job

Confuza. Curioasa. Minte plina de intrebari. Cam asa sunt acum. Nu pot sa gasesc un raspuns  la unele intrebari si nu pot sa inteleg unele lucruri. Dar daca o sa fie bine, atunci toate aceste intrebari nu mai au rost si nici nu mai trebuie sa inteleg anumite lucruri, nu?

Urmeaza o perioada extrem de grea…din mai multe puncte de vedere, dar o sa treaca si asta. Anything worth having is worth waiting for. I have to let time do its job.  Am nevoie de multa rabdare, self-control si vointa, caci speranta este din plin:)

Exactly my feelings...

P.S. You already know:)

 

Anunțuri

Dacă eram…as fi fost

Dacă eram un anotimp, aș fi fost vara

Dacă eram o lună, aș fi fost august
Dacă eram o zi din săptămână, aș fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost noaptea.
Dacă eram un animal de uscat, aș fi fost un leu.

Dacă eram o virtute, aș fi fost ambitia.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Soarele.
Dacă eram un lichid, as fi fost suc de visine.
Dacă eram o piatră, aș fi fost onix.
Dacă eram un metal, aș fi fost aur.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un vultur.

Dacă eram o plantă, aș fi fost un trandafir.
Dacă eram o stare a vremii, aș fi fost razele soarelui.
Dacă eram un instrument, aș fi fost un pian.
Dacă eram un sentiment, as fi fost siguranta.
Dacă eram un cântec, aș fi fost (mai multe dar…)”The gravity of love”
Dacă eram un film, aș fi fost „The Notebook”.
Dacă eram un serial, aș fi fost ”House“.
Dacă eram un oraș, aș fi fost Brasov.
Dacă eram o aromă, aș fi fost martipan.
Dacă eram o culoare, aș fi fost rosu.
Dacă eram un material, aș fi fost matase.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mainiile.
Dacă eram un accesoriu, aș fi fost niste bratari (cu valoare sentimentala).

Dacă eram o expresie a fetei, aș fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie, aș fi fost chimie.

Dacă eram un număr, aș fi fost 15.
Dacă eram o masină, aș fi fost un Chrysler 300C
Dacă eram o haină, aș fi fost o rochie.

Daca eram o bautura, as fi fost vin rosu.

Voi ce ati fi fost?:)

Notă

It would be nice

Poza aceasta descrie cel mai bine starea pe care o am acum. Atat!

Imagine

Candva in decembrie

…rar rascolesc printre poze, pentru ca primul lucru pe care il fac e sa oftez..si nu neaparat de tristete..ci pur si simplu…cand vezi cat de mult s-au schimbat oamenii de atunci, ce au devenit, cum se comporta acum…ori zambesti pentru ca retraiesti ceva amuzant, ori ..oftezi..pentru ca nu mai e ce a fost odata…

Am oftat dar am si zambit…erau frumoase…cu tine..cu noi…

peste tot ..

zambete …

rasete..

soare..

imbratisari…

saruturi…

te iubesc…

…nu doare..doar ca imi e dor…de acea decembrie..de tot ce a urmat dupa seara aceea, tot ce a fost frumos…imi e dor…

…de cum ma alintai

…de fluturasii in stomac, pe care ii aveam de fiecare data inainte sa te vad

…de imbratisarile tale pline de iubire

…de saruturi

…de diminetile pline de zambete si glume

…de plimbariile lungi

…de obiceiul din fata bancomatului

…de numaratul alunitelor

…de „desenatul” pe fata

…de dormitul impreuna si un „noapte buna” din toata inima

…de felul in care ne prosteam si DELIRAM:D

…de felul in care ma faceai sa rad atunci cand eram suparata

…de surprize

…de petrecut timpul impreuna fara sa ne preseze ceva

…de pacea din suflet atunci cand ma luai in brate si ma mangaiai…

…de cum ma strambam ca sa razi, atunci cand erai suparat

…de „ce disperati suntem! ne-am gasit”

…de mers impreuna la un ceai bun sau o ciocolata calda

…de cum stateai si imi admirai parul si pe mine…iar eu intrebam „ceeee?”

…de tot…de tine.. si…da… doare ca m-am desteptat numai acum…

…candva in decembrie a inceput…seasons may change…winter to spring…but…

Zei?

Doi ZEI!

Era seara, nu prea tarziu, curgeau orele, eram acolo, langa tine. Vocea ta ma calma, eram atat de aproape unul de celalalt, dar in acelasi timp atat de departe. Am lasat armele jos. Am devenit vulnerabila. But we are still shining together. Se vede, se simte, totul ar putea sa fie mai mult decat foarte bine, din nou, dar suntem zei, cum sa recunoastem asta?

Even Gods have their weaknesses! nu?

Si zeii mai cad, se ridica, o iau de la capat, orice a fi.

Uneori insa au nevoie de ajutor sa poata face lucrul acesta.

Suntem…doi zei.

Pentru mine o sa ramai mereu la fel.

Orice ar fi.

O sa te tin de mana.

O sa te ajut sa te ridici.

O sa fiu langa tine.

Orice ar fi.

Mereu.

This is my weakness.

[sursa de inspiratie http://youtu.be/UMWvZOjI2fE si Anca;)]

Inspiratie?

Sunt momente in care stau si nu ma gandesc la nimic.Drumul cu masina „Codlea-Brasov sau Brasov-Codlea” e unul din acele momente. Pur si simplu privesc in gol…si in acele momente se creeaza in mintea mea niste idei „perfecte”, fie ca sunt versuri sau proza, o idee de a scrie ceva. Bineinteles, realizez, scot repede ceva sa imi notez si…puf…dispare, nu-mi mai aduc aminte aproape nimic, de parca nici nu a fost acolo, in mintea mea…raman pierdute undeva pe drum si nu ma pot intoarce sa le iau. Pot sa sper doar ca la urmatorul drum o sa le regasesc, sau o sa gasesc altele, poate mai bune.

 

 

Moment de…

 

„Mi-a disparut vocea.

Din minte.

Cum adica?

Adica nu mai stiu cum suna.

Cum sa nu mai stiu?!

Ai lasat sa se intample asta

acum mi-a disparut vocea.

A ta.

Cum suna?”

Previous Older Entries