Mixed thoughts

Fiecare om mai are nevoie si de cate o schimbare, iar plecatul la facultate in alt oras era schimbarea mea. Schimbarea de care aveam nevoie. Nu m-am uitat niciodata inapoi si trebuie sa recunosc ca am fost egoista cu decizia asta. Nu m-am gandit nicio clipa cum o sa se simta familia si ce las in urma. Era schimbarea mea. Decizia mea…

Mai e putin si o sa las Brasovul meu in urma si o sa o iau de la capat in Cluj. Nu am avut niciodata regrete ca am ales asta, pentru ca nimic nu ma tinea inapoi….

Nimic nu e complicat, dar avem noi obiceiul sa complicam lucrurile, sa le gandim si analizam prea mult…pana devin prea complicate….

Anyway…pana la urma nici eu nu stiu ce am vrut sa scriu…momentan sunt prea multe in mintea mea si tot ce stiu e ca cineva, acum, ma face sa nu mai vreau sa plec…good or bad thing…dupa mult mult timp…cineva reuseste sa ma dea putin peste cap (intr-un mod placut, desigur…)…doar ca e rau in acelasi timp, pentru ca o sa plec si am vazut cat de rau e sa ai o relatie la distanta…as I said…noi complicam lucrurile. Why don’t we go with the flow si lasam totul sa mearga de la sine, fara sa ne gandim la viitor….well..nici eu nu stiu…

O sa imi mai adun gandurile si o sa mai scriu….poate o sa aiba mai mult sens…

When dreams come true!

In sfarsit s-a terminat tot stresul, pentru mine. Altii au fost mai norocosi si au terminat de mult. Dar a meritat, a meritat tooooot stresul si toti nervii facuti praf si rabdarea pusa la incercare si toate lacrimile. Am reusit sa obtin, ceea ce imi doresc de ani de zile. Am reusit! Sunt studenta la Farmacie, la UMF Cluj:D Acum nici nu mai conteaza cat de greu a fost drumul, conteaza ca am ajuns unde mi-am dorit cu fiecare particica din mine. Bineinteles, am avut si oameni care m-au sustinut mereu moral si mi-au dat forta si curaj sa merg mai departe in fiecare zi, si le mltumeeeeesc! >:D<

Oricum, am invatat multe din toata experienta asta…ca am oameni care sunt langa mine orice ar fi si ma sustin in orice situatie, si ca uneori poti sa fii cel mai bun in ceva, pentru ca te poti pierde pentru un moment si o poti da in bara cu ce stii mai bine, dar important e ca s-a terminat bine si din toamna o sa fac ceea ce mi-am dorit ataaat de mult. Sper sa imi pastrez entuziasmul si dorinta la fel de puternica si in urmatorii 5 ani, ca sa nu fie nevoie sa regret nimic:D

Anyway..avand in vedere ca e in sfarsit vacanta si pentru time…let the parties begin si sa fie cea mai buna vara de pana acum!:X

P.S. Poza asta m-a motivat de nenumarate ori:D

So it begins!

…cand au trecut anii astia??? „BAC” era un cuvant atat de departe..acum…e aici:D A venit si timpul lui…pentru noi. Inca nu realizez ca am terminat liceul, dau bacul…alea alea…inca ma simt eleva, fara niciun stres. Momentan cred ca sunt prea linistita pentru perioada asta, nu stiu cum reusesc…dar e bine asa:D..probabil pentru ca momentan incep doar probele orale, apoi urmeaza stresul…

..in orice caz, sa fie succes si sa trecem cu note caaaat mai mari:)

Si o poza potrivita:D…numai ca BAC-ul incepe de azi:D In cateva ore, chiar:D

Sfarsit

Imi vine greu sa scriu cateva cuvinte. Sunt atatea lucruri de spus, la urma urmei, au trecut 4 ani. Deja? Parca ieri era prima zi de liceu, imi aduc aminte, ca era o zi ploioasa, aveam o bluzita rosie si o cautam confuza pe diriginta. Acum..e soare…si e ultima zi de clasa a 12-a. Imi vine greu sa cred si e un sentiment de semi-nostalgie. Chiar daca mereu am spus ca abia astept sa se termine odata, fiind uneori satula de tot ceea ce era in acea clasa, acum imi pare rau ca ne despartim si ca acum spre sfarsit am reusit sa ne mobilizam si sa iesim toti, si nu pe grupulete. Imi voi aduce aminte cu mare drag de toate momentele, pana si de certurile prostesti din clasa, de toate orele chiulite la cafea, in iL Cafe, Cafeteca si nu numai, orele in care chiuleam doar cu baietii, sau cand am mers la film cu ei:) Atatea amintiri, rasete, lacrimi, momente frumoase sau grele, emotii…cu toate partile rele, a fost extraordinar! Si oricum sunt sigura ca o sa ne mai intalnim, si nu doar peste 10 ani:D Oricum, pana atunci, maine avem un banchet, asa ca let’s make tomorrow night last forever (in inimile noastre, bineinteles).

P.S. Abia astept sa vad filmuletul facut cu muuuuulte poze adunate din cei 4 ani:D

Si nelipsita melodie…

Let time do its job

Confuza. Curioasa. Minte plina de intrebari. Cam asa sunt acum. Nu pot sa gasesc un raspuns  la unele intrebari si nu pot sa inteleg unele lucruri. Dar daca o sa fie bine, atunci toate aceste intrebari nu mai au rost si nici nu mai trebuie sa inteleg anumite lucruri, nu?

Urmeaza o perioada extrem de grea…din mai multe puncte de vedere, dar o sa treaca si asta. Anything worth having is worth waiting for. I have to let time do its job.  Am nevoie de multa rabdare, self-control si vointa, caci speranta este din plin:)

Exactly my feelings...

P.S. You already know:)

 

Dacă eram…as fi fost

Dacă eram un anotimp, aș fi fost vara

Dacă eram o lună, aș fi fost august
Dacă eram o zi din săptămână, aș fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost noaptea.
Dacă eram un animal de uscat, aș fi fost un leu.

Dacă eram o virtute, aș fi fost ambitia.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Soarele.
Dacă eram un lichid, as fi fost suc de visine.
Dacă eram o piatră, aș fi fost onix.
Dacă eram un metal, aș fi fost aur.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un vultur.

Dacă eram o plantă, aș fi fost un trandafir.
Dacă eram o stare a vremii, aș fi fost razele soarelui.
Dacă eram un instrument, aș fi fost un pian.
Dacă eram un sentiment, as fi fost siguranta.
Dacă eram un cântec, aș fi fost (mai multe dar…)”The gravity of love”
Dacă eram un film, aș fi fost „The Notebook”.
Dacă eram un serial, aș fi fost ”House“.
Dacă eram un oraș, aș fi fost Brasov.
Dacă eram o aromă, aș fi fost martipan.
Dacă eram o culoare, aș fi fost rosu.
Dacă eram un material, aș fi fost matase.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mainiile.
Dacă eram un accesoriu, aș fi fost niste bratari (cu valoare sentimentala).

Dacă eram o expresie a fetei, aș fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie, aș fi fost chimie.

Dacă eram un număr, aș fi fost 15.
Dacă eram o masină, aș fi fost un Chrysler 300C
Dacă eram o haină, aș fi fost o rochie.

Daca eram o bautura, as fi fost vin rosu.

Voi ce ati fi fost?:)

It would be nice

Poza aceasta descrie cel mai bine starea pe care o am acum. Atat!

Candva in decembrie

…rar rascolesc printre poze, pentru ca primul lucru pe care il fac e sa oftez..si nu neaparat de tristete..ci pur si simplu…cand vezi cat de mult s-au schimbat oamenii de atunci, ce au devenit, cum se comporta acum…ori zambesti pentru ca retraiesti ceva amuzant, ori ..oftezi..pentru ca nu mai e ce a fost odata…

Am oftat dar am si zambit…erau frumoase…cu tine..cu noi…

peste tot ..

zambete …

rasete..

soare..

imbratisari…

saruturi…

te iubesc…

…nu doare..doar ca imi e dor…de acea decembrie..de tot ce a urmat dupa seara aceea, tot ce a fost frumos…imi e dor…

…de cum ma alintai

…de fluturasii in stomac, pe care ii aveam de fiecare data inainte sa te vad

…de imbratisarile tale pline de iubire

…de saruturi

…de diminetile pline de zambete si glume

…de plimbariile lungi

…de obiceiul din fata bancomatului

…de numaratul alunitelor

…de „desenatul” pe fata

…de dormitul impreuna si un „noapte buna” din toata inima

…de felul in care ne prosteam si DELIRAM:D

…de felul in care ma faceai sa rad atunci cand eram suparata

…de surprize

…de petrecut timpul impreuna fara sa ne preseze ceva

…de pacea din suflet atunci cand ma luai in brate si ma mangaiai…

…de cum ma strambam ca sa razi, atunci cand erai suparat

…de „ce disperati suntem! ne-am gasit”

…de mers impreuna la un ceai bun sau o ciocolata calda

…de cum stateai si imi admirai parul si pe mine…iar eu intrebam „ceeee?”

…de tot…de tine.. si…da… doare ca m-am desteptat numai acum…

…candva in decembrie a inceput…seasons may change…winter to spring…but…

Zei?

Doi ZEI!

Era seara, nu prea tarziu, curgeau orele, eram acolo, langa tine. Vocea ta ma calma, eram atat de aproape unul de celalalt, dar in acelasi timp atat de departe. Am lasat armele jos. Am devenit vulnerabila. But we are still shining together. Se vede, se simte, totul ar putea sa fie mai mult decat foarte bine, din nou, dar suntem zei, cum sa recunoastem asta?

Even Gods have their weaknesses! nu?

Si zeii mai cad, se ridica, o iau de la capat, orice a fi.

Uneori insa au nevoie de ajutor sa poata face lucrul acesta.

Suntem…doi zei.

Pentru mine o sa ramai mereu la fel.

Orice ar fi.

O sa te tin de mana.

O sa te ajut sa te ridici.

O sa fiu langa tine.

Orice ar fi.

Mereu.

This is my weakness.

[sursa de inspiratie http://youtu.be/UMWvZOjI2fE si Anca;)]

Inspiratie?

Sunt momente in care stau si nu ma gandesc la nimic.Drumul cu masina „Codlea-Brasov sau Brasov-Codlea” e unul din acele momente. Pur si simplu privesc in gol…si in acele momente se creeaza in mintea mea niste idei „perfecte”, fie ca sunt versuri sau proza, o idee de a scrie ceva. Bineinteles, realizez, scot repede ceva sa imi notez si…puf…dispare, nu-mi mai aduc aminte aproape nimic, de parca nici nu a fost acolo, in mintea mea…raman pierdute undeva pe drum si nu ma pot intoarce sa le iau. Pot sa sper doar ca la urmatorul drum o sa le regasesc, sau o sa gasesc altele, poate mai bune.